Lumina de la ora 19:00

Ieri, cu jumatate de ora inainte de a inchide toate magazinele, ma gandesc ca vreau sa fac un cadou cuiva si stiu exact ce si mai stiu si ca nu am timp sa ajung. Incep sa ma agit, ma pregatesc, ma impiedic, rad si fug.

Gasesc magazinele interesate inchise cu 5 minute inainte sa ajung. Evident! Incep sa ma plimb si ma las ghidata de intuitie(again) spre alte magazine care intamplator si-au mai adaugat o ora in programul functional. Victorieee! Gasesc ceva mai interesant decat as fi sperat. Plec spre casa zambind pe strada. Ma opresc sa-mi cumpar sfanta merdenea de pe strada Vasile Alecsandri din Unirii. Ma asez pe o banca si ma uit la toti oamenii care trec. E ora 19:00 si apune soarele.

Si acum imaginati-va un video in slow motion asa :

Un tip canta un cover dupa Mad World – Gary Jules.  Oamenii trec pe langa el zambind, unii se opresc si il filmeaza altii trec mai departe povestind. Mersul lor pare un dans cu muzica asta in fundal. Un copil isi scapa inghetata pe jos dar nu plange, i se pare chiar amuzant. Vis a vis de banca pe care m-am asezat sta o fata singura care mananca o merdenea si zambeste. Imi vine sa ma duc sa ma asez langa ea. Cred ca avem multe in comun. Vad copii si caini care se joaca pe gazonul din Unirii. Ce combinatie vesela!

Cand apune soarele complet ma ridic si plec. Ma gandesc” Doamne, ce lumina buna e la ora 19:00”.

 

Fapte despre astăzi

Am primit scrisori de la bănci să merg să-mi actualizez datele personale. Da știu, du-te in pădure urlă o dată si hai inapoi. S-au dus dracu vremurile când primeam scrisori de amor. Amu nu-mi mai vrea nimeni sufletul, imi vor datele, si mă gandesc in sinea mea “ Da, luati-le pe toate “.

Am tot amânat să merg, dar am decis că ziua de inceput de săptamână e cea mai potrivită pentru tratații cu bancile. Cel mai amuzant a fost când au inceput să-mi pună intrebari despre toate produsele si serviciile activate pe contul meu si eu tot apasam in mintea mea pe tasta 7 pentru limba română dar nu se intampla nimic. Asa ca am decis să scot la lumină mutrița de “Te rog ajută-mă, tocmai am fost teleportată din alte timpuri si nu inteleg ce limbaj folosesti”. A fost in regula, ne-am inteles ca oamenii. Am noroc că par inofensivă si că zâmbesc mult.

Pe drumul inapoi spre casă am fost atacată de o albină in Parcul Botanic. O bănui de rea intentie pentru ca eu fugeam ca o bezmetică, spre amuzamentul puștilor care se sărutau pe toate băncile din parc, iar ea, dupa mine, călare pe aura mea, bâzâia strident. Cred că incerca să-mi vânda ceva dar eu nu mă mai impac cu neamul lor de când mi-a picat un stup in cap si a iesit cu scandal. Așa că nu mai incercati să vorbiti cu mine că înca sunt supărată.

Am prea multe gânduri per secunda si mă gândesc serios să mă duc prin ceva trib african să-mi caut o secretară, știți voi, o persoană care iti aude gândurile si tastează rapid la mașina de scris. Daaa fix, scenarii si scenarii!

Am concluzionat tot azi că fiecare om in vârsta ar trebui să aibă un câine. Păreau să facă față mai bine vieții in preajma ghidului spiritual.

A fost o zi sufocant de călduroasă. În cazul in care citește mama articolul si vrea să știe cum e vremea la Timișoara ( te pup mamiiii).

Evitați Calea Aradului, e un portal catre infern, se hrănește cu energia noastră și cu combustibilul mașinilor. Copacii sunt aproape inexistenti, ii plac betoanele si scârțâitul roților. E gândită ca o scurtătură, iar scurtăturile nu sunt întotdeauna cele mai calitative decizii. Până și sirenele s-au metamorfozat aici.

Astăzi am ales un drum ocolitor si m-am întâlnit cu frumusețile astea. Unii oameni înfrumusețează tot in jurul lor, tot ce ating.

Haideți să dăm timpului timp și să ne coloram viețile.

11 Iunie 2018